1 Dar Iona sΓÇÖa ]ntristat cu ]ntristare mare \i sΓÇÖa tulburata. 2 |i I sΓÇÖa rugat Domnului, zic_nd: ΓÇ₧O, Doamne!, oare nu acestea erau cuvintele mele pe care eu le-am gr[it pe c_nd ]nc[ m[ aflam ]n @ara mea? Tocmai de-aceea apucasem s[ fug la Tarsis: fiindc[ eu \tiam c[ Tu e\ti milostiv \i ]ndurat, ]ndelung-r[bd[tor \i mult-milostiv, \i c[-#i pare r[u de r[ut[@i. 3 |i acum, St[p_ne Doamne, via@a mea ia-o de la mine; c[ mai bine-mi este s[ mor dec_t s[ tr[iescb!ΓÇ¥ 4 Iar Domnul a zis c[tre Iona: ΓÇ₧E\ti foarte sup[ratc?ΓÇ¥... 5 |i a ie\it Iona din cetate \i a \ezut ]n preajma cet[@ii; \i acolo \i-a f[cut un umbrar; \i a \ezut sub el, la umbr[, p_n[ c_nd va vedea ce se ]nt_mpl[ cu cetatea. 6 |i Domnul Dumnezeu i-a poruncit unui vrejd, iar acesta a crescut p_n[ deasupra capului lui Iona, ca s[ fie umbr[ deasupra capului s[u \i s[-l umbreasc[ de necazurile lui. |i sΓÇÖa bucurat Iona de vrej: mare bucurie! 7 A doua zi de diminea@[, ]ns[, Dumnezeu i-a poruncit unui vierme, iar acesta a ros vrejul pe dedesubt, \i el sΓÇÖa uscat. 8 |i a fost c[ la r[s[ritul soarelui i-a poruncit Dumnezeu unui v_nt cald, plin de z[duf; \i soarele lovea pe capul lui Iona, iar acesta se sf_r\ea \i nu mai tr[gea n[dejde de via@a lui; \i zicea: ΓÇ₧Mai bine-mi este s[ mor dec_t s[ tr[iesc!ΓÇ¥ 9 |i a zis Domnul Dumnezeu c[tre Iona: ΓÇ₧A\a de tare te-ai m_hnit tu din pricina vrejului?ΓÇ¥. Iar el a zis: ΓÇ₧Foarte mult mΓÇÖam m_hnit, p_nΓÇÖ la moarte!ΓÇ¥ 10 Iar Domnul a zis: ΓÇ₧#ie @i-a p[rut r[u de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, \i nici c[ l-ai crescut, \i care ]ntrΓÇÖo noapte a crescut \i ]ntrΓÇÖo noapte a pierit. 11 Dar Eu, cum s[ nu cru@ Ninive, cetatea cea mare, ]n care locuiesc mai mult de o sut[ dou[zeci de miriadee de oameni care nu-\i cuno\teau dreapta sau st_nga? \i vitele lor multe?...ΓÇ¥.
